Deseori privesc pielea cum face cute
imi amintesc de muze mute,
de viori ce rasuna in noaptea fara luna
de o copila ce umbla prin paduri, nebuna;
cute ca dealuri
cu aburi si livezi
de pomi uscati
si rauri fara maluri
cum numai vezi,
decat la cei intrati
in lumi ordonate
de lumini si de fapte.
Deseori privesc lumina
abstract se vede in cioburi
intr-o picatura de roua
se ascunde multimea
de ganduri
si lumea cea noua.
Fuge umbra de mine,
fuge in intuneric
si-mi spune ca-i bine
ca nu sunt vrednic
de a o purtao alaturea
in lumina aleii
doar eu si cu ea
fugim de lumina
ce vrea sa desparta
pe mine de umbra mea
si ne-arata
ca ea
e puterea,
singura ce poate sa ne desparta
pe mine
de tine umbra mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu