Un singur glas, o era...

Privesc catre mileniul meu ca dupa o era,
Privesc si stiu c-a mai ramas
Doar o secunda si o emisfera
Si doar o soapta si un singur glas.

Calculat, dar dezbinat de ganduri
Ademenesc doar
launtrice manunchiuri,
speranta, admiratie si dor.

Admir si cad si ma ridic inopinat
si fug si ma refuziez in mine,
introvertit convins,
halucinant alunec catre tine.

Lumea mea...

Ma simt umil in fata ta si astept un rasarit de soare ca sa vad ce face lumea mea, astept si maine si in zilele ce vor urma si in ultima zi poate voi imbratisa lumea mea. Somnul a devenit inca o zi traita in bratele virtuale ale lumii mele si visele, aventuri fericite si patimase in lumea mea.
Lumea mea este frumoasa, se revarsa peste mari si tari, cuprinde sentimente si impliniri nebanuite, este lumea in care putini au fost cei care au patruns si lumea in care imi doresc sa-mi traiesc restul zilelor, stiind ca acestea ce vor urma, vor fi infinit mai lungi decat cele care le-am petrecut departe de lumea mea.
Lumea mea are suflet si pe peritii interiori are tatuat numele meu, cu cerneala care nu se va mai sterge niciodata, cu minute, cu ore in care ne am privit in ochi, cu milioane de ganduri care aveau legatura cu lumea mea.
Tu esti lumea mea...

Despre noi

Unde sunt?
Am intrat intr-o lume de miraj in care caut iubire si te-am gasit pe tine. Am gasit un sambet si un suflet, am gasit o ascunzatoare si ma ascund de umbra care ma tot urmarea de ceva vreme. Am intrat intr-o lume si am mers pe linie dreapta, mi-am pus inima pe asfalt si am incercat sa nu o strivesc cu tine, am incercat sa ma invalui intr-o perdea de vointa sa nu ma cuprinda dorul.
Unde esti?
Mereu esti in sufletul meu, in lumina ochilor mei, mereu in dreptul privirii mele, dar niciodata aproape. Imaginea ta este departe in orizont, peste ore si nopti la rand te ascunzi in visele mele.
Toate zilele in care  ascult o voce inautrul meu, tu stii mereu ca e vocea ta in ecoul mintii mele. Toate clipele in care imi lipsesti, sufletul meu tanjeste dupa tine, dupa zambetul tau si corpulmeu vrea inima ta pe asfalt langa inima mea, amandoi sa incercam sa nu le strivim  cu noi insine...

Fantasmatic (umbra mea)

Deseori privesc pielea cum face cute
imi amintesc de muze mute,
de viori ce rasuna in noaptea fara luna
de o copila ce umbla prin paduri, nebuna;
cute ca dealuri
cu aburi si livezi
de pomi uscati
si rauri fara maluri
cum numai vezi,
decat la cei intrati
in lumi ordonate
de lumini si de fapte.

Deseori privesc lumina
abstract se vede in cioburi
intr-o picatura de roua
se ascunde  multimea
de ganduri
si lumea cea noua.

Fuge umbra de mine,
fuge in intuneric
si-mi spune ca-i bine
ca nu sunt vrednic
de a o purtao alaturea
in lumina aleii
doar eu si cu ea
fugim de lumina
ce vrea sa desparta
pe mine de umbra mea
si ne-arata
ca ea
e puterea,
singura ce poate sa ne desparta
pe mine
de tine umbra mea!

Mi-e dor de ochii tai

se aud picaturi de ploaie pe tabla
ca un pian nocturn si mie
mi-e dor de tine ca vocala-n silaba,
de ochii si de splendoarea-ti cafenie.

se aude vantul ca un zmeu
cum se inalta spre bolte
-Ia vantule si sufletul meu
si du-l spre buzele vinete.

cu fata in sus privesc spre cer in noapte
te strang la piept si iti vorbesc in soapte,
iti mangai chipul si ma trezeste ploaia
mi-e dor si tintuiesc odaia
unde te-astept sa vii sa numai pleci nicicand,
sa te privesc, sa te iubesc urland,
sa-ti caut  visele in suflet de cristal,
sa te apropii, sa-ti fac un  piedestal
si sa te urc sa fii regina mea
si sa domnesti in lume si peste suflet
cu frumusetea ta!

Un minut cat o eternitate...

Azi am simtit cum ma sting, cum ma scurg printr-un ac, intr-un recipient care aduna viata din oameni. Mi-am amintit de cele mai frumoase chipuri, parca am revazut o viata intrega in imagini si neclintit mi s-a stins sclipirea din ochi si umezeala buzelor.
Un minut, ca o eternitate, a fost de ajuns sa-mi vad ingerii si demonii, sa-mi vad viata si asa scurta, ca intr-o oglinda plina cu imagini, unele impietrite, altele vii, unele numai sunete, altele doar atingeri. Toate incercau sa ma faca sa ma simt viu, sa realizez ca nu e locul meu acolo, si parca dupa acea eternitate s-a aprins o scanteie in ochi si pe buze, am simtit apa cum isi face efectul si dulcele gust dulce...

Patru [4]

un sunet de pian
ce urla la geam
canta de dragoste
si vorbe oneste,

imi aduce aminte
doar de cuvinte
ce au fost spuse
ca vorbe ascunse.

pian oarecare
cine esti tu oare?
sa imi aduci aminte
de acele cuvinte,

cine esti tu?
sa nu pot eu spune nu
sub ce forma
te-ascunzi tu fantoma?

de pian, sau de muzica sa?
regrete, sau de amintirea mea?

Furtuna

Azi am invatat sa fiu tacut si ca trebuie sa ascult vantul ca sa stiu cand vine ploaia. O noua zi, o noua aventura, noi moduri de a invata sa ascult, sa fiu tacut, sa nu judec si sa incerc sa privesc soarele printre nori.
In apropiere de mine am invatat invatat ca lucrurile bune se vand in doze mici, ca dupa ce vantul incepe sa sufle cu putere deja ceva trebuie sa se schimbe, ori norii fug si totul e senin, ori ploaia incepe si odata cu ea poate fi un nou inceput, o noua viata, stropii in doze mici se vor imprastia peste tot.
Vantul poate aduce ploaie, dar poate aduce si furtuna si atunci lucrurile se vor schimba si tot ce trebuia sa prinda viata va fi pe moarte si dozele mici se vor transforma in doze mari, cerul va fi negru, vantul va duce cu el stropi cei mici, iar dupa ce totul se va termina nu vom mai recunoaste locurile pe unde a trecut furtuna.

In noapte (traire)

Privesc in noapte pana in orizont si-napoi
imagini stinse se ascund de privirile mele
si-mi provoaca vanatai
in albul ochilor si spre cerul de stele.
Imagini ce fug la rascruce de orizonturi,
se onduleaza, palpabil, in fronturi,
se intorc si voit contrataca
durere imi provoaca.

Stelele in noapte se ascund printre copaci,
tu ma privesti stana si taci,
eu incerc ca cadrez imagini in noapte,
vorbesc cu ele, in soapte,
caut lumina in stele,
dar imi spun ca sunt moarte si ele,
caut lumina in intuneric,
si noaptea imi raspunde isteric.

Si stau, privesc din iarba pamantul
Simt noaptea si vantul
Te simt pe tine cum ai vrea sa ma imbratisezi,
Dar eu sunt doar o umbra si te resemnezi.

Un loc...

Stiu un loc fara frontiere, un loc in care oricat de mult ai merge ai fi ca intr-un peisaj de vacanta, un loc unde muntele porneste din mare si poti  il poti privi de pe plaja. Stiu un loc in care razele soarelui iti incalzesc inima si ploaia iti topeste gandurile rele, un loc fara bariere in care poti sa zbori, fara aripi. Stiu un loc in care nu iti vine niciodata dor de nimic pentru ca toate sunt acolo. Am incercat sa ti-l arat, dar aveai ochii inchisi, am incercat sa ti-l desciu in versuri, dar nu ai fost acolo cand am inceput sa recit.
Acum merg singur prin acest loc si incerc sa imi demonstrez ca poate nu este cel mai bun loc, ca liseste ceva, poate tu; ca poate acest loc este foarte diferit de tot ce-ti puteai imagina, dar este singurul pe care eu pot sa ti-l ofer, este singurul loc care a ramas nepatat de cerneala zilelor in care iti duceam dorul, de spaima zilelor in care nu stiam daca plang, sau daca rad si de cioburile care s-au imprastiat in tot sufletul meu cand te-am pierdut.

Iti mai aduci aminte? Fericirea se regaseste in lucruri simple...

Iti mai aduci aminte primul sarut, prima fat(Z)a careia i-ai privit lumina ochilor de aproape si ea ti-a zis "inchide ochii"?. Iti mai aduci aminte prima floare care ai primit-o de la un baiat? Ai pastrat-o intr-o vaza, dupa care in sufletul tau, o perioada si abia acum ti-am amintit eu de ea. Iti mai aduci aminte cand ai privit pentru prima data stelele pe malul marii? Cerul era senin si auzeai valurile cum se spargeau, le auzi si acum cum se sparg undeva inauntru sufletului tau, cand ai simtit sare marii de pe alte buze, care erau tot ale tale, erati doua persoane ce se va transformasera-ti intr-una.
Iti mai aduci aminte cand ai fost prima data la munte? Iti mai aduci aminte de el sau de munte? Singura caldura era caldura corpului vostru, singurul zgomot era doar zgomotul a doua inimi care bateau si doua umbre care incercau sa respire in soapta.
Iti mai aduci aminte cand ai mers prin ploaie? Te simteai ca si cand ai fost singura fiinta de pe pamant, nu auzeai nimic in jurul tau, erai decat tu si sutele de stropi cu care te intersectai, era ca o mangaiere, erai fericita!
Iti mai aduci aminte gerul noptilor de iarna? Viscolul si lacrimile erau singurele tale preocupari, singurul fapt concret la acel moment, singurul lucru care dovedea ca esti inca o fiinta era faptul ca puteai sa plangi.
Acestea pot fi cele mai frumoase amintiri, sau pot fi cele mai urate, dar cu siguranta le vei tine minte. Tu esti singura care recunosti aceste trairi si care vor ramane ingropate in sufletul tau vesnic, pana iti vei da seama ca pana la urma viata consta in a trai cat mai multe clipe de fericire, iar fericirea se regaseste in trairi simple.

Iubire (clasic)

as vrea sa alerg pe nori si pe vise
pana la tine, sa ma ascund in lacrima ta,
ca un actor - portret in culise
sa-ti pot interpreta - iubirea.

sa sufle vantul prin parul tau,
sa ploua cu petale,
sa curga roua si tu pe umarul meu
sa ma deslegi din zale.

simt caldura - imbratisarea ta,
sa ma saruti pana la stele
si iubirea sa poata veghea
cum o sa mergem si noi printre ele.

Scrisoare

Am plecat!
Ti-am povestit de mult, candva, ca voi pleca la unul dintre capetele lumii, sa uit ce poate ar fi trebuit sa uit din prima clipa cand tu mi-ai spus asta; sa cunosc alta lume, o lume de vis parca, dar la fel de straina precum o poiana intunecata in noapte.
Totul a trecut!
A trecut timpul si ar fi trebuit sa numai stiu nimic de tine, sa te pastrez in inima mea, ca pe o fotografie. Cand vreau sa ma uit la ea, sa imi amintesc doar sentimente frumoase, iubire, imbratisari si saruturi, sa imi amintesc ca desi nu ai fost singura, ai fost unica in felul tau si vei ramane intiparita in inima mea ca un tatuaj. Dar stii ca nu a fost asa... de fiecare data cand privesc acea fotografie, apar alte sentimente si as fi vrut ca tu sa fi stiut asta de la inceput, eu unu am stiut-o!
Stiu ca ne vom revedea! Poate va fi in curand, poate nu, dar viata are multe cai, de cele mai multe ori intortocheate si despartite in multe fire si povesti, dar sunt convins ca ne va aduce din nou fata in fata, desi as fi vrut sa petrec viata cu tine langa mine, nu sa trebuiasca sa-ti povestesc la un moment dat cum am trait-o si sa ascult povestea vietii tale, care sigur ma va intrista...
Mereu ceva ne va uni si daca nu in viata asta, in urmatoarea vom fi de nedespartit!

Departe de tine

Am inceput sa caut dragostea printre etichete,
am inceput sa numai am vise concrete,
sa privesc lumea virtual,
sa privesc problema instinctual,
luat de val,
sa vad dragostea numai prin figuri inocente,
sa simt durere,
in sentimente incerte,
sa simt placerea in amintiri,
sa visez alb-negru,
sa nu observ priviri,
sa numai fiu integru.

Am incercat sub soare,
sa aprin o lumanare,
s-a stins!
furia m-a cuprins...
oare m-a parasit Dumnezeu?
nu m-a iertat ca n-am crezut mereu?
oare am facut asa de mult rau?
Mereu bate vantul in sufletul meu
cand incerc sa aprind o lumanare,
se aprinde prea tare,
se stinge prea incet
mereu imi lasa urme in piept...

Am inceput sa vad dragostea in orice privire,
in suflete necunoscute,
sa vad iubire,
sa spun vorbe mute,
in sinea mea,
a ramas doar o rana din inima mea...