Iti mai aduci aminte primul sarut, prima fat(Z)a careia i-ai privit lumina ochilor de aproape si ea ti-a zis "inchide ochii"?. Iti mai aduci aminte prima floare care ai primit-o de la un baiat? Ai pastrat-o intr-o vaza, dupa care in sufletul tau, o perioada si abia acum ti-am amintit eu de ea. Iti mai aduci aminte cand ai privit pentru prima data stelele pe malul marii? Cerul era senin si auzeai valurile cum se spargeau, le auzi si acum cum se sparg undeva inauntru sufletului tau, cand ai simtit sare marii de pe alte buze, care erau tot ale tale, erati doua persoane ce se va transformasera-ti intr-una.
Iti mai aduci aminte cand ai fost prima data la munte? Iti mai aduci aminte de el sau de munte? Singura caldura era caldura corpului vostru, singurul zgomot era doar zgomotul a doua inimi care bateau si doua umbre care incercau sa respire in soapta.
Iti mai aduci aminte cand ai mers prin ploaie? Te simteai ca si cand ai fost singura fiinta de pe pamant, nu auzeai nimic in jurul tau, erai decat tu si sutele de stropi cu care te intersectai, era ca o mangaiere, erai fericita!
Iti mai aduci aminte gerul noptilor de iarna? Viscolul si lacrimile erau singurele tale preocupari, singurul fapt concret la acel moment, singurul lucru care dovedea ca esti inca o fiinta era faptul ca puteai sa plangi.
Acestea pot fi cele mai frumoase amintiri, sau pot fi cele mai urate, dar cu siguranta le vei tine minte. Tu esti singura care recunosti aceste trairi si care vor ramane ingropate in sufletul tau vesnic, pana iti vei da seama ca pana la urma viata consta in a trai cat mai multe clipe de fericire, iar fericirea se regaseste in trairi simple.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu