Va veni o vreme cand voi privi in spate, peste umarul meu stang si voi zambi cu gura, voi plange cu un ochi si voi rade cu celalalt. Mereu o sa zambesc si incerc sa par nepasator la tot ce se intampla, dar mereu am o parere despre tot ce ma inconjoara si mereu imi va pasa de tot ceea ce eu cred ca inca mai e sacru pe pamant.
Zambetul meu e mereu acelasi, un zambet actoricesc, parca prefacut, dar mereu acelasi. Cand imi este cel mai greu zambesc, continui sa zambesc, cand cineva ma uraste, zambesc... Cred ca e cel mai bun mod de a trece peste lucrurile grele si intamplarile simple. Cred de asemenea ca zambetul stimuleaza oamenii, chiar daca nu am luat niciodata viata in serios, chiar daca mereu gasesc intrebari fara raspuns, chiar daca gasesc raspunsuri la intrebari pe care nu le voi intelege niciodata; mereu zambesc si sper ca undeva in sulfetul celor dragi sa raman asa, cu zambetul pe buze, chiar daca doar ma exteriorizez prin asta, nu mereu sunt asa fericit precum par. As vrea ca lumea din jurul meu sa vada adevarata mea persoana. Stii, fiecare persoana are cate o poveste, o poveste lunga si frumoasa de multe ori, care se termina undeva... eu am mai multe povesti, pentru ca la mine povestile nu au avut niciodata un sfarsit, au continuat mereu noi inceputuri si probabil pana cand se va termina ultima mea poveste asa va fi.
Daca stai sa asculti fiecare om, fiecare reprezinta ceva in felul lui, fiecare reprezinta ceva pentru persoanele din jurul lui, fiecare om este important in felul lui, oricare poate spune o poveste interesanta, povestea vietii lui, pentru ca oricat de stupid ar parea povestile astea difera mereu, pentru ca fiecare percepe lumea in felul lui, indiferent daca avem aceleasi trairi, traim amandoi aceiasi intamplare, o percepem diferit, fiecare dintre noi este o persoana unica in felul ei, fieare are calitati si defecte si cel mai important e ca fiecare dintre noi are un suflet si indiferent de situatie, cel mai mult conteaza ce e in sufletul fiecaruia cand traieste ceva.
Imi amintesc acum de omul care putea schimba timpul, in viata mea... pentru ca eu cred ca in fiecare poveste se gaseste cate un om care ar fi putut schimba timpul si cursul vietii in care traim, ar fi putut fi ceasornicarul vietii, omul cu ideile, cu principiile si ciclurile vietii. Cred ca fiecare dintre voi ati avut, sau poate chiar cei mai norocosi dintre voi inca mai au, pesoana - ceasornicarul - care le-ar fi putut schimba viata. In cazul meu a existat, si cum sensul vietii mele a fost mereu de gen feminin, "ceasornicarul" a fost o ea, a fost persoana care pentru primadata a oprit timpul in loc, as spune ca a fost o eternitate inclusa in fiecare ora si culmea, inca imi vine dor de ea. Defapt chiar a schimbat ceva, a schimbat ciclul vietii mele, pentru ca in multe dintre decizii mereu a contat, a fost o schimbare indirecta, inca nu stiu daca in bine sau in rau, inca nu realizez si nu fac diferente intre realitate si lumea in care traiesc eu.
Nu stiu cati "ceasornicari" putem avea intr-o viata, probabil sunt multi, sau poate e doar unul, acela ce poate opri timpul in loc, acela ce ramane rastignit in sufletul nostru pana in ziua cand sufletul isi ia ramas bun...
