Despre IV

Ce se poate intampla cu un suflet intr-o lume, in lumea din zilele noatre? In realitatea morbida in care traim, in care principiile numai au demult importanta, numai speranta si iubirea ne mai tine echilibrul. Timpul ne-a uitat de mult, ne-a ignorat, a uitat sa mai treaca peste noi si ne-a lasat acolo de unde am plecat, intr-o zi de iunie, ziua in care totul s-a destramat.
Am ramas niste suflete pierdue in umbra anilor ce trec peste noi, lucrurile incep sa numai capete forma pentru noi, zilele incep sa fie din ce in ce mai lungi si posomorate, nici macar aerul de dimineata nu ne mai incalzeste sufletul, timpul nu a mai avut rabdare cu noi. Poate ar fi trebuit sa ne ascundem prin diferite colturi ale lumii, poate ar fi trebuit sa vedem lucrurile altfel, dar nu am facut asta si acum unii regreta, altii se bucura, dar cu totii continua sa ramana influentati de anii trecuti.
Au fost clipe cand o parte a sufletului meu a intrat in moarte clinica, o alta parte in coma profunda si de atunci am incercat sa le resuccitez cum am stiu eu mai bine si nu stiu inca daca am reusit, nu toate persoanele au puteri miraculoase...

Intreb si eu

daca nu ar mai fi existat?
ce ar fi fost? as fi trait ezitant?
daca lumea ar fi fost alba sau neagra
fara culori am fi fost cenusii,
am fi trait in graba?
Tu mai stii?

am privit in urma, am vazut ca-mi lipseste,
cu ce folos? daca nu ma iubeste...
am privit langa mine: imagini, vise, nimic concret,
toate se misca, toate trec.

am privit inainte la orizont si am vazut umbre,
vieti traite, figuri sumbre,
tristete si fericire la un loc,
rai si iad, apa si foc...

imagini sau intrebari?
lumi intre noi,
porti fara chei,
sperante si temeri...