Confuz

Azi m-am intins pe ciment,
am ascultat pamantul
si pentru un moment
nu am mai simtit vantul,
nu am mai auzit vuietul acela nebun,
nu am mai simtit ecoul si spun
ca parca sufletul meu era plin
poate de miere sau poate de venin.

Am simtit,azi, am simtit ceva,
nici eu nu stiu ce, am fugit oare de umbra ta?
M-am lovit de un zid al suferintei,
in spate, in pragul umilintei,
m-a lovit altceva,
o fi oare vre-o alta umbra de-a ta?

La toate intrebarile gasesc acelasi raspuns
M-am blocat in poveste, exact in cuprins,
Ma uit in spate, o umbra ma alearga
In fata e ceata...
Continui sa merg si sa sper
Integru, uman, efemer...

Padure nebuna

O vara intreaga m`a tinut padurea
Cu fata in iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant p potecile tale

In fiekre noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis

In fiecare dimineata uneori ca o umbra
Alteori ca o ceata
Ca o negura sau ca o bruma
Voi veni, voi veni nu te mai tanguï
padure nebuna...

Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile tale
 

Imperativ

astept iarna!
sa-mi inghete inima,
sa fie la fel ca a ta,
sa privesc,imperativ, spre ea,
sa o sparg!
cu un ciocan,
in mii de cioburi de geam,
de oglinzi imprestiate prin suflet,
inima mea sa-ti ajunga in pantec,
Sa simti cat reci pot fi sentimentele
si cat de sumbre pot fi momentele,
in care cauti si nu gasesti,
in care astepti sa vina si sa iubesti,
in care totul pare fara sfarsit,
si sa crezi ca asa o sa fie la infinit...

Astept sa vina iarna,
sa-mi viscoleasca sufletul ars de caldurile verilor trecute
sa fie ca si o sora a mea,
sa inghete dorurile cele multe,
sa ia cu ea blestemele si trecutul
sa transforme in gheata sarutul;
Sa cada cristale din cer
si ingerii sa planga cu flori de gheata
Sa vina imbracata-n mister
si sa aseze ceata
peste tot...

Despre IV

Ce se poate intampla cu un suflet intr-o lume, in lumea din zilele noatre? In realitatea morbida in care traim, in care principiile numai au demult importanta, numai speranta si iubirea ne mai tine echilibrul. Timpul ne-a uitat de mult, ne-a ignorat, a uitat sa mai treaca peste noi si ne-a lasat acolo de unde am plecat, intr-o zi de iunie, ziua in care totul s-a destramat.
Am ramas niste suflete pierdue in umbra anilor ce trec peste noi, lucrurile incep sa numai capete forma pentru noi, zilele incep sa fie din ce in ce mai lungi si posomorate, nici macar aerul de dimineata nu ne mai incalzeste sufletul, timpul nu a mai avut rabdare cu noi. Poate ar fi trebuit sa ne ascundem prin diferite colturi ale lumii, poate ar fi trebuit sa vedem lucrurile altfel, dar nu am facut asta si acum unii regreta, altii se bucura, dar cu totii continua sa ramana influentati de anii trecuti.
Au fost clipe cand o parte a sufletului meu a intrat in moarte clinica, o alta parte in coma profunda si de atunci am incercat sa le resuccitez cum am stiu eu mai bine si nu stiu inca daca am reusit, nu toate persoanele au puteri miraculoase...

Intreb si eu

daca nu ar mai fi existat?
ce ar fi fost? as fi trait ezitant?
daca lumea ar fi fost alba sau neagra
fara culori am fi fost cenusii,
am fi trait in graba?
Tu mai stii?

am privit in urma, am vazut ca-mi lipseste,
cu ce folos? daca nu ma iubeste...
am privit langa mine: imagini, vise, nimic concret,
toate se misca, toate trec.

am privit inainte la orizont si am vazut umbre,
vieti traite, figuri sumbre,
tristete si fericire la un loc,
rai si iad, apa si foc...

imagini sau intrebari?
lumi intre noi,
porti fara chei,
sperante si temeri...

Abstract -lumea-

In noaptea pustie si neagrade fum
Eu caut un drum;
In cenusa destramarii ma-ngrop de viu
Si nu stiu ce stiu
Si vin la chemare
Si chem in venire,
Dar totu-i prea mare
Ma chinui in uimire.

Nu stiu poate nimic din ce-a fost
Am trait ca o umbra in post,
Dar am auzit soapta
Si am spus si eu ceva,
E totusi parerea mea!

Sunt pareri diferite,
Sunt suflete disparute,
Dar totusi diferite
de noi,
de voi,
Poate asa se invinovatesc
Poate asa pe cer se rotesc.

Noaptea e zi si ziua e noapte
Printre sufletele desarte
si soapte pentru cultii
aceia ce-i preaslavesc pe toti.
Nimic nu vine usor,
nici dragoste, nici dor,
nici rana florilor negre
din deserturile pustii
fara vlaga, tu ma chinui,
Dar nu-ti vine usor...

Cantece sunt multe, rostite,
pe neintelesul tuturor,
unele mute,
altele fara sonor,
dar tot cantate
intr-a gandirii cetate
toate-si au rostul
si toate-s pe pamant
.

In incheiere,
eu am numai o parere,
dar una buna!

Ganduri stinse

Pe cararile negre-ale zilelor ploioase
Stau stinse dorurile mele
si toate plicticoase,
Sunt pe acolo si cele nebune,
si cele rele,
Adunate intr-a lunei cunune.

"Stateam amandoi
tu si eu iubitori..."
spune unul si cel mai trist.
E gandul ce doru-i un acatist
si sloboada-i luna pe cer spre Sinai
cand eu te iubeam si tu ma iubeai.

Dar dragostea-i fara principii
si despartirea-i cumplita si-amara
Si acum stau singur, e seara.
Fara iluzii, sau fantezii, ma destram usor
din ce in ce mai usor
si simt c-am sa mor.

Alt gand e ferice
E in dragoste novice
Nu a simtit inima
cum vibra,
despartirii spunea:
"in finalul tacerii zgomotoase
si suraderii feciarei de fier
cu ochi de nichel";
Dar asta-i o alta poezie
scrisa pe-o veche hartie,
inegrita de ani de pastrare
scrisuri, toate vlastare
ale unor ganduri de mult pierdute,
depanate, stiute
si iarasi pierdute.

Miracole nu pot exista mereu,
un miracol a fost: tu si eu!
Dar azi fara rost...

O adiere care putea produce dezastre...

Azi! printr- o singura privire am recunoscut persoana pe care o vad in fiecare zi intr-unul dintre visele mele, bataile inimi s-au marit cu fiecare pas, respiratiile s-au rarit cu fiecare apropiere pana in clipa cand parca s-au oprit pentru o clipa. Am incercat sa fiu indiferent, dar m-ai simtit, ai stiut ca numai este un joc demult, ai simtit o viata intreaga in mainile tale, in lumina ochilor tai; cumva ai stiut ca poate asa a fost bine, dar o mica parte ti-a spus ca poate ai gresit. Nu ai de unde sa stiii si poate nu vei sti niciodata.
Mici parti din mine s -au miscat azi, o sa-si reia locul, or sa inteleaga ca a fost doar o umbra care le-a urmarit, cred ca vor fi mereu in miscare pana in clipa cand respiratia chiar se va opri...

Ghandi

"indiferent ce vei face in viata poate nu va fi semnificativ, dar trebuie sa faci ceva, pentru ca nimeni nu va face asta i locul tau" Ghandi .

Desfrau

Ce-as putea sa inteleg dintr-o pastila,
de-as lua-o cu vin ar fi bine, dar cu apa mi-e sila,
intr-un nor de tutun, langa-o duduie,
sa fie frumoasa, capruie,
cu parul negru sa-mi aminteasca de tine,
asa mi-ar fi bine!

Ce poti intelege dintr-un pahar cu vin?
nimic! e un chin!
dar dintr-o sticla intreaga?
atunci incepe gandul si-alearga,
iti amintesti cum erai,
iti amintesti ce faceai,
problemele sunt acum minore,
daca mai pui o sticla nu o sa fie niciodata majore...

ce intelegi dintr-un fum?
cum?
fum fara foc?
e dracu la mijloc...
il tragi si adormi in visele tale,
te scurgi pe petale,
te trezesti si parca simti inca mirosul de tigare,
aprinzi din nou
parca simti un ecou,
parca intrii in vis,
dar te trezesti,
iti amintesti,
ca fara ea nu exista paradis,
aprinzi o tigara
si o petreci mereu pe ea in fiecare seara...

Nebun de alb - in memoria Maestrului Adrian Paunescu

Acum sunt mai pustiu ca totdeauna
De cand ma simt tot mai bogat de tine
Si-mi stau pe tampla soarele si luna
Acum mi-e cel mai rau si cel mai bine

Si uite n-are cine sa ne-ajute
Abia-si mai tine lumea ale sale
Si pe-un perete alb de muze mute
Nebunii negri cauta o cale

Si te iubesc cu mila si cu groaza
Tot ce-i al tau mi se cuvine mie
Ca un nebun de alb ce captureaza
Regina neagra pentru vesnicie

Prin gari descreierate accidente
Marfare triste vin in miezul verii
Iar eu sunt plin de gesturi imprudente
Ca sa te apropii si ca sa te sperii

Jur -imprejur privelisti aberante
Copii fragili ducand parinti in spate
Batrani cu sanii gri de os pe pante
Si albastrosi venind din zari uscate


Mi-e dor de tine si iti caut chipul
In fiecare margine a firii
In podul palmei daca iau nisipul
Simt un inel jucandu-se de-a mirii

I-aud prin batalii din vreme-n vreme
Ostasii garzii tale ti se-nchina
Iubita mea cu foarte mari probleme
Cu chip slavon si nume de regïna.

Iubito...

Asculta ninsoarea, iubito, ascult-o e grea ca povara
inimii mele si-mi plange sufletul ca o furtuna-n Sahara,
asculta iubito cum viscoleste intr-o zi calda,
auzi? e ciudat! dar e sufletul meu ce sta sa cada,
sa cada intr-un abis de dor,
fara speranta,
sa ma vezi cum mor,
in lumea in care imi dadeai siguranta.

Afara?
e frig, la fel ca in inima ta intr-o zi torida de vara,
vrei razbunare?
sa imi vezi sufletul si corpul cum moare?
sa ma ignori? eu sa fiu rece
Sa vezi iubirea cum treace,
sa crezi ca din iubire nu se moare?
Priveste-ma iubito! inca o data!
Acum traiesc numai pentru gandul ca voi putea oare sa mai iubesc o alta fata
vreodata...

Noapte de unul singur - in memoria poetului Adrian Paunescu: "mi ai marcat viata maestre!"

 Aud un pian prin zapezi cristaline
Si nu sunt cu tine, vai nu sunt cu tine
Chopin - un concert de pian oarecare
Si calea e lunga si noaptea e mare
De iarna ma satur, de planset te saturi
Iubiri intre noi in o mie de paturi
Si primavaratec ninsori mai sfasie
Voalul miresei in noaptea tarzie

 Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere

Se-aud ciudatenii si fiare in noapte
Si ninge himere si ninge cu soapte
Mi-e dor ca de propria-mi copilarie
De tine - aceea ce n-a fost sa fie
Iar daca ai fi dintr-o data cu mine
Mi-ar fi totul altfel si nu mi-ar fi bine
Sunt fumuri pe case, iubiri sunt in case
Si cerul a fum si-a pacate miroase

 Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere

 Pendula ca streangul de moarte e gata

Se misca de parca ma strange cravata
Ma tarai pe coate, te caut pe perna
Si noi ce spuneam ca iubirea-i eterna
Si uite ce grabnic se-arata si trece
Si sangele-n rana lovita e rece
Aud un pian, un Chopin de departe
De care n-ai parte, de care n-am parte

 Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere

Asa cum acum cand esti dusa departe
Bufneste-un pian prin ulucile sparte
Si-o luna roscata insangera plopii
Iar eu cu nimic nu mai pot sa te-apropii
Si cad in genunchi langa focul ce moare
Si vreau sa-l intreb de mai e vreo scapare
Si el imi raspunde cu-n sclipat spre usa
Si-mi lasa in palme o calda cenusa

Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin si tacere
Te-as cere-napoi, insa n-am cui te cere
Si restul e numai Chopin sï tacere

1 aprilie

M-am tot gandit si de fiecare data va fi mereu aceiasi. Poate am cunoscut mii de persoane, poate am vazut milioane de fete, de zambete, am simtit sute de inimi cum bat, dar o singura persoanava putea face diferenta intre toate.
As putea sa... sau poate nu, ideea va ramane mereu aceiasi, nu voi uita niciodata!