Azi m-am intins pe ciment,
am ascultat pamantul
si pentru un moment
nu am mai simtit vantul,
nu am mai auzit vuietul acela nebun,
nu am mai simtit ecoul si spun
ca parca sufletul meu era plin
poate de miere sau poate de venin.
Am simtit,azi, am simtit ceva,
nici eu nu stiu ce, am fugit oare de umbra ta?
M-am lovit de un zid al suferintei,
in spate, in pragul umilintei,
m-a lovit altceva,
o fi oare vre-o alta umbra de-a ta?
La toate intrebarile gasesc acelasi raspuns
M-am blocat in poveste, exact in cuprins,
Ma uit in spate, o umbra ma alearga
In fata e ceata...
Continui sa merg si sa sper
Integru, uman, efemer...
luni, 10 octombrie 2011
sâmbătă, 8 octombrie 2011
Padure nebuna
O vara intreaga m`a tinut padurea
Cu fata in iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare
Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant p potecile tale
In fiekre noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis
In fiecare dimineata uneori ca o umbra
Alteori ca o ceata
Ca o negura sau ca o bruma
Voi veni, voi veni nu te mai tanguï
padure nebuna...
Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile tale
Cu fata in iarba si gandul aiurea
Iar acum in toamna la plecare
Se tanguie ca ma rup din inima ei si o doare
Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant p potecile tale
In fiekre noapte de iarna
Umbra mea alba va veni sa se astearna
Ca o ursoaica cu puii ucisi
La umbra stejarilor tradati de frunzis
In fiecare dimineata uneori ca o umbra
Alteori ca o ceata
Ca o negura sau ca o bruma
Voi veni, voi veni nu te mai tanguï
padure nebuna...
Padure, padure nebuna
In fiecare noapte cu luna
Voi rataci fara tinta agale
Ca o frunza manata de vant pe potecile tale
Imperativ
astept iarna!
sa-mi inghete inima,
sa fie la fel ca a ta,
sa privesc,imperativ, spre ea,
sa o sparg!
cu un ciocan,
in mii de cioburi de geam,
de oglinzi imprestiate prin suflet,
inima mea sa-ti ajunga in pantec,
Sa simti cat reci pot fi sentimentele
si cat de sumbre pot fi momentele,
in care cauti si nu gasesti,
in care astepti sa vina si sa iubesti,
in care totul pare fara sfarsit,
si sa crezi ca asa o sa fie la infinit...
Astept sa vina iarna,
sa-mi viscoleasca sufletul ars de caldurile verilor trecute
sa fie ca si o sora a mea,
sa inghete dorurile cele multe,
sa ia cu ea blestemele si trecutul
sa transforme in gheata sarutul;
Sa cada cristale din cer
si ingerii sa planga cu flori de gheata
Sa vina imbracata-n mister
si sa aseze ceata
peste tot...
sa-mi inghete inima,
sa fie la fel ca a ta,
sa privesc,imperativ, spre ea,
sa o sparg!
cu un ciocan,
in mii de cioburi de geam,
de oglinzi imprestiate prin suflet,
inima mea sa-ti ajunga in pantec,
Sa simti cat reci pot fi sentimentele
si cat de sumbre pot fi momentele,
in care cauti si nu gasesti,
in care astepti sa vina si sa iubesti,
in care totul pare fara sfarsit,
si sa crezi ca asa o sa fie la infinit...
Astept sa vina iarna,
sa-mi viscoleasca sufletul ars de caldurile verilor trecute
sa fie ca si o sora a mea,
sa inghete dorurile cele multe,
sa ia cu ea blestemele si trecutul
sa transforme in gheata sarutul;
Sa cada cristale din cer
si ingerii sa planga cu flori de gheata
Sa vina imbracata-n mister
si sa aseze ceata
peste tot...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)