Fara titlu'

Fara titlu'

sa numar petale pe seara,
la tine mi-e gandul,
un dor ma-nfioara

si gandul si gandul
imi zboara,
departe de lumea asta,
de lumea in care
traiesc, muncesc si imi pasa,
ma doare
sa stiu ca si iubirea moare.

imi amintesc acum o vreme,
purtam un nume un gand
mi-l aminteam fara probleme
acum s-a stins si-am uitat
si numele si cum s-a-ntamplat
si povestea noastra
s-a ofilit ca o floare-ntr-o glastra
si numai stiu sa mai spun
pe cine am iubit?
cine-ai fost tu?
e foarte demult?!?

Spectru

Incerc sa alerg spre o lume in care abia m-am nascut, in care sunt doar un copil si inca imi traiesc copilaria, in care tot ce-a fost normalitate pentru mine acum s-a schimbat si in care nu-mi este ingaduit sa gresesc.
Este lumea cea noua, legatura dintre tot ceea ce a fost viata mea si ceea ce va fi viata mea...
Greu de explicat!
Am lasat in spate o viata intreaga, prieteni, familie, o poveste, o dragoste, un stil de viata, totul pentru a schimba ceva, pentru a fi deosebit, pentru ca tot ceea ce va fi de acum incolo sa conteze...
Sunt inca un copil aici in lumea cea noua, inca nu cunosc tot ceea ce ar trebui sa vina de la sine, dar, desi timpul se misca destul de repede, invat; invat in fiecare zi ce trebuia sa stiu deja, invat sa traiesc cu adevarat si invat ca viata nu se rezuma doar la aceleasi lucruri in fiecare zi, ci e mult mai complexa si poate avea drumuri cu suisuri si coborasuri, cu obstacole, clipe frumoase, sentimente si asteptari, indiferenta, plimbari, bogatie si serenitate...
Acum in noapte, nu pot sa planific nimic din ceea ce voi avea de trait, vreau doar vise frumoase!
Sper sa ne vedem maine dupa munca!

Mi-e dor de tine

In glasul umbrit de tacerea nocturna
Mi-e dor de sentimente,
momente,
de noptile cu luna...

Dorul e sentiment general,
Ma cutremur!
Raman visator pe fundal
si-aspir, inspir si tremur.
Imi amintesc si incerc
sa regasesc si sa petrec,
Chiar si in vise apare
un inger, sarut si dispare...

Mi-e dor!
Stau singur, intins pe covor,
cu ochii umezi, peretii goi
imi amintesc cum ar fi amandoi
Si ma gandesc,
Mi-e dor de tine! Mi-e dor sa iubesc!
Respir adanc, cu gandul departe
si parca-ti simt pielea
si parca-aud soapte.
Raman intins si sper
ca intr-un tarziu
sa adorm, efemer,
cu gandul la tine,
minune,
a sufletului cheie,
femeie...

Aducere aminte

In inima mea plange distanta

pana la inima ta,

Si sufletul meu imi spune 

sa rad, sa fiu fericit

Dar ce e fericirea fara tine?

o soapta, o amintire sau poate un mit...

As fi incercat sa imi aduc aminte 

sa te descriu in milioane de cuvinte,

dar dece? ce rost are?

ca imi aduc aminte si ma doare,

si nu e nimeni in lume sa-mi puna la inima postament

si nu ma pot simti integru, uman, transcendent.

Acum alung gandul si-mi aduc pelerina de seninatate

tot ce pot sa fac e sa nu-mi aduc aminte

de tine, de noi, de cuvinte,

caci nu-i usor cu toate.

Ce simplu e doar sa-ti aduci aminte,

ce greu e sa uiti, 

sa nu o poti descrie-n cuvinte

tu poti sa negi, dar inima nu minte...

Ceasornicarul (omul care nu poate oprii timpul)

   Va veni o vreme cand voi privi in spate, peste umarul meu stang si voi zambi cu gura, voi plange cu un ochi si voi rade cu celalalt. Mereu o sa zambesc si incerc sa par nepasator la tot ce se intampla, dar mereu am o parere despre tot ce ma inconjoara si mereu imi va pasa de tot ceea ce eu cred ca inca mai e sacru pe pamant.
   Zambetul meu e mereu acelasi, un zambet actoricesc, parca prefacut, dar mereu acelasi. Cand imi este cel mai greu zambesc, continui sa zambesc, cand cineva ma uraste, zambesc... Cred ca e cel mai bun mod de a trece peste lucrurile grele si intamplarile simple. Cred de asemenea ca zambetul stimuleaza oamenii, chiar daca nu am luat niciodata viata in serios, chiar daca mereu gasesc intrebari fara raspuns, chiar daca gasesc raspunsuri la intrebari pe care nu le voi intelege niciodata; mereu zambesc si sper ca undeva in sulfetul celor dragi sa raman asa, cu zambetul pe buze, chiar daca doar ma exteriorizez prin asta, nu mereu sunt asa fericit precum par. As vrea ca lumea din jurul meu sa vada adevarata mea persoana. Stii, fiecare persoana are cate o poveste, o poveste lunga si frumoasa de multe ori, care se termina undeva... eu am mai multe povesti, pentru ca la mine povestile nu au avut niciodata un sfarsit, au continuat mereu noi inceputuri si probabil pana cand se va termina ultima mea poveste asa va fi.
   Daca stai sa asculti fiecare om, fiecare reprezinta ceva in felul lui, fiecare reprezinta ceva pentru persoanele din jurul lui, fiecare om este important in felul lui, oricare poate spune o poveste interesanta, povestea vietii lui, pentru ca oricat de stupid ar parea povestile astea difera mereu, pentru ca fiecare percepe lumea in felul lui, indiferent daca avem aceleasi trairi, traim amandoi aceiasi intamplare, o percepem diferit, fiecare dintre noi este o persoana unica in felul ei, fieare are calitati si defecte si cel mai important e ca fiecare dintre noi are un suflet si indiferent de situatie, cel mai mult conteaza ce e in sufletul fiecaruia cand traieste ceva.
Imi amintesc acum de omul care putea schimba timpul, in viata mea... pentru ca eu cred ca in fiecare poveste se gaseste cate un om care ar fi putut schimba timpul si cursul vietii in care traim, ar fi putut fi ceasornicarul vietii, omul cu ideile, cu principiile si ciclurile vietii. Cred ca fiecare dintre voi ati avut, sau poate chiar cei mai norocosi dintre voi inca mai au, pesoana - ceasornicarul - care le-ar fi putut schimba viata. In cazul meu a existat, si cum sensul vietii mele a fost mereu de gen feminin, "ceasornicarul" a fost o ea, a fost persoana care pentru primadata a oprit timpul in loc, as spune ca a fost o eternitate inclusa in fiecare ora si culmea, inca imi vine dor de ea. Defapt chiar a schimbat ceva, a schimbat ciclul vietii mele, pentru ca in multe dintre decizii mereu a contat, a fost o schimbare indirecta, inca nu stiu daca in bine sau in rau, inca nu realizez si nu fac diferente intre realitate si lumea in care traiesc eu.
Nu stiu cati "ceasornicari" putem avea intr-o viata, probabil sunt multi, sau poate e doar unul, acela ce poate opri timpul in loc, acela ce ramane rastignit in sufletul nostru pana in ziua cand sufletul isi ia ramas bun...

Plang ingerii

Plang ingerii pe poteci
si zabovind in umbre
se ascund printre creci
cu priviri tremurande.

Plang ingerii in sufletul lor
neclinti, fara vlaga, fara dor,
cu lacrimi de sange,
cu priviri tremurande.

In ceruri, deasupra de noi
au plecat ingerii la razboi.
multi au murit,
putini ne mai vegheaza
pare de neoprit
clipa care urmeaza
Si ingerii pot plange
ca sa-si ingroape mortii
furia lor ajunge
itinerariul sortii.

Astept sa cada lacrimi
din ceruri, sa cada patimi,
sa sfarsim cu totii rastigniti
fara de ingeri,
nu o sa mai povestiti.

O sa planga ingerii pe cruci de petale,
si sunetul absolut dintre zale
de lanturi si custi de osande
Sa planga ingerii cu priviri tremurande!

Intre inima si minte - itinerariu

Itinerarul mintii depasite de valorile sentimentale
duce la pieirea sufletului,
ca un trandafir cand moare, ii cad pe rand petale
pe urmele gandului.
Toate drumurile merg acasa intr-un final,
dar oare inima si constiinta
vor zabovi in zadar,
sufletul meu si dorinta,
apar,
Dar tu unde esti? Tot acasa?!?
Eu nu o sa vin,
tu o sa ma astepti la o masa,
cu chipu-ti divin,
privirea tinta,
in zarea ce parca vrea sa te minta,
iti tot arata umbra,
dar nu e a mea.

Si pleci! Pleci si capul si stii
Ca am fi putut avea cei mai frumosi copii,
Ca-am fi putut trai oriunde,
Te-as fi putut ierta oricand,
Am fi cutreierat pe unde
si in gand,
Am fi ajuns batrani, m-ai fi vazut murind...

Itinerariul sentimentelor tale,
ma prins pe mine la mijloc
si am asteptat cu nerabdare,
sa numai crezi ca totul e un joc.
Ce-am obtinut?
Un scor nul si un adevar absolut,
o mie de motive
si ganduri la un loc,
cu zeci de sanse si fara obiective,
doar dorinta si fara de noroc.

Si am privit in sus la cer,
m-am invartit sa ametesc
si am ajuns sa simt, sa sper,
ca inca pot sa mai iubesc.
Si locuri si persoane
si ce e nou si ce e vechi,
sa le combin in toane
si sa le fac perechi...

O lectie am invatat, ca atunci cand iubesti
Orice itinerariu te plimba pe unde tu poftesti
Si sa tii minte ca intr-o clipa
Tu poti sa cazi, ea te ridica
Si-mi amintesc acum de tine
Cum ma priveai in ochi cu lacrimi cristaline,
Dar mintea-i inghetata
cand inima-i de piatra
si de-ar durea minciuna
n-ar mai trai niciuna,
inima confuza,
iar mintea prea obtuza...