Scrisoare

Am plecat!
Ti-am povestit de mult, candva, ca voi pleca la unul dintre capetele lumii, sa uit ce poate ar fi trebuit sa uit din prima clipa cand tu mi-ai spus asta; sa cunosc alta lume, o lume de vis parca, dar la fel de straina precum o poiana intunecata in noapte.
Totul a trecut!
A trecut timpul si ar fi trebuit sa numai stiu nimic de tine, sa te pastrez in inima mea, ca pe o fotografie. Cand vreau sa ma uit la ea, sa imi amintesc doar sentimente frumoase, iubire, imbratisari si saruturi, sa imi amintesc ca desi nu ai fost singura, ai fost unica in felul tau si vei ramane intiparita in inima mea ca un tatuaj. Dar stii ca nu a fost asa... de fiecare data cand privesc acea fotografie, apar alte sentimente si as fi vrut ca tu sa fi stiut asta de la inceput, eu unu am stiut-o!
Stiu ca ne vom revedea! Poate va fi in curand, poate nu, dar viata are multe cai, de cele mai multe ori intortocheate si despartite in multe fire si povesti, dar sunt convins ca ne va aduce din nou fata in fata, desi as fi vrut sa petrec viata cu tine langa mine, nu sa trebuiasca sa-ti povestesc la un moment dat cum am trait-o si sa ascult povestea vietii tale, care sigur ma va intrista...
Mereu ceva ne va uni si daca nu in viata asta, in urmatoarea vom fi de nedespartit!