Spectru

Incerc sa alerg spre o lume in care abia m-am nascut, in care sunt doar un copil si inca imi traiesc copilaria, in care tot ce-a fost normalitate pentru mine acum s-a schimbat si in care nu-mi este ingaduit sa gresesc.
Este lumea cea noua, legatura dintre tot ceea ce a fost viata mea si ceea ce va fi viata mea...
Greu de explicat!
Am lasat in spate o viata intreaga, prieteni, familie, o poveste, o dragoste, un stil de viata, totul pentru a schimba ceva, pentru a fi deosebit, pentru ca tot ceea ce va fi de acum incolo sa conteze...
Sunt inca un copil aici in lumea cea noua, inca nu cunosc tot ceea ce ar trebui sa vina de la sine, dar, desi timpul se misca destul de repede, invat; invat in fiecare zi ce trebuia sa stiu deja, invat sa traiesc cu adevarat si invat ca viata nu se rezuma doar la aceleasi lucruri in fiecare zi, ci e mult mai complexa si poate avea drumuri cu suisuri si coborasuri, cu obstacole, clipe frumoase, sentimente si asteptari, indiferenta, plimbari, bogatie si serenitate...
Acum in noapte, nu pot sa planific nimic din ceea ce voi avea de trait, vreau doar vise frumoase!
Sper sa ne vedem maine dupa munca!

Mi-e dor de tine

In glasul umbrit de tacerea nocturna
Mi-e dor de sentimente,
momente,
de noptile cu luna...

Dorul e sentiment general,
Ma cutremur!
Raman visator pe fundal
si-aspir, inspir si tremur.
Imi amintesc si incerc
sa regasesc si sa petrec,
Chiar si in vise apare
un inger, sarut si dispare...

Mi-e dor!
Stau singur, intins pe covor,
cu ochii umezi, peretii goi
imi amintesc cum ar fi amandoi
Si ma gandesc,
Mi-e dor de tine! Mi-e dor sa iubesc!
Respir adanc, cu gandul departe
si parca-ti simt pielea
si parca-aud soapte.
Raman intins si sper
ca intr-un tarziu
sa adorm, efemer,
cu gandul la tine,
minune,
a sufletului cheie,
femeie...

Aducere aminte

In inima mea plange distanta

pana la inima ta,

Si sufletul meu imi spune 

sa rad, sa fiu fericit

Dar ce e fericirea fara tine?

o soapta, o amintire sau poate un mit...

As fi incercat sa imi aduc aminte 

sa te descriu in milioane de cuvinte,

dar dece? ce rost are?

ca imi aduc aminte si ma doare,

si nu e nimeni in lume sa-mi puna la inima postament

si nu ma pot simti integru, uman, transcendent.

Acum alung gandul si-mi aduc pelerina de seninatate

tot ce pot sa fac e sa nu-mi aduc aminte

de tine, de noi, de cuvinte,

caci nu-i usor cu toate.

Ce simplu e doar sa-ti aduci aminte,

ce greu e sa uiti, 

sa nu o poti descrie-n cuvinte

tu poti sa negi, dar inima nu minte...