Azi m-am intins pe ciment,
am ascultat pamantul
si pentru un moment
nu am mai simtit vantul,
nu am mai auzit vuietul acela nebun,
nu am mai simtit ecoul si spun
ca parca sufletul meu era plin
poate de miere sau poate de venin.
Am simtit,azi, am simtit ceva,
nici eu nu stiu ce, am fugit oare de umbra ta?
M-am lovit de un zid al suferintei,
in spate, in pragul umilintei,
m-a lovit altceva,
o fi oare vre-o alta umbra de-a ta?
La toate intrebarile gasesc acelasi raspuns
M-am blocat in poveste, exact in cuprins,
Ma uit in spate, o umbra ma alearga
In fata e ceata...
Continui sa merg si sa sper
Integru, uman, efemer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu