Ganduri stinse

Pe cararile negre-ale zilelor ploioase
Stau stinse dorurile mele
si toate plicticoase,
Sunt pe acolo si cele nebune,
si cele rele,
Adunate intr-a lunei cunune.

"Stateam amandoi
tu si eu iubitori..."
spune unul si cel mai trist.
E gandul ce doru-i un acatist
si sloboada-i luna pe cer spre Sinai
cand eu te iubeam si tu ma iubeai.

Dar dragostea-i fara principii
si despartirea-i cumplita si-amara
Si acum stau singur, e seara.
Fara iluzii, sau fantezii, ma destram usor
din ce in ce mai usor
si simt c-am sa mor.

Alt gand e ferice
E in dragoste novice
Nu a simtit inima
cum vibra,
despartirii spunea:
"in finalul tacerii zgomotoase
si suraderii feciarei de fier
cu ochi de nichel";
Dar asta-i o alta poezie
scrisa pe-o veche hartie,
inegrita de ani de pastrare
scrisuri, toate vlastare
ale unor ganduri de mult pierdute,
depanate, stiute
si iarasi pierdute.

Miracole nu pot exista mereu,
un miracol a fost: tu si eu!
Dar azi fara rost...