Imperativ

astept iarna!
sa-mi inghete inima,
sa fie la fel ca a ta,
sa privesc,imperativ, spre ea,
sa o sparg!
cu un ciocan,
in mii de cioburi de geam,
de oglinzi imprestiate prin suflet,
inima mea sa-ti ajunga in pantec,
Sa simti cat reci pot fi sentimentele
si cat de sumbre pot fi momentele,
in care cauti si nu gasesti,
in care astepti sa vina si sa iubesti,
in care totul pare fara sfarsit,
si sa crezi ca asa o sa fie la infinit...

Astept sa vina iarna,
sa-mi viscoleasca sufletul ars de caldurile verilor trecute
sa fie ca si o sora a mea,
sa inghete dorurile cele multe,
sa ia cu ea blestemele si trecutul
sa transforme in gheata sarutul;
Sa cada cristale din cer
si ingerii sa planga cu flori de gheata
Sa vina imbracata-n mister
si sa aseze ceata
peste tot...