Intre inima si minte - itinerariu

Itinerarul mintii depasite de valorile sentimentale
duce la pieirea sufletului,
ca un trandafir cand moare, ii cad pe rand petale
pe urmele gandului.
Toate drumurile merg acasa intr-un final,
dar oare inima si constiinta
vor zabovi in zadar,
sufletul meu si dorinta,
apar,
Dar tu unde esti? Tot acasa?!?
Eu nu o sa vin,
tu o sa ma astepti la o masa,
cu chipu-ti divin,
privirea tinta,
in zarea ce parca vrea sa te minta,
iti tot arata umbra,
dar nu e a mea.

Si pleci! Pleci si capul si stii
Ca am fi putut avea cei mai frumosi copii,
Ca-am fi putut trai oriunde,
Te-as fi putut ierta oricand,
Am fi cutreierat pe unde
si in gand,
Am fi ajuns batrani, m-ai fi vazut murind...

Itinerariul sentimentelor tale,
ma prins pe mine la mijloc
si am asteptat cu nerabdare,
sa numai crezi ca totul e un joc.
Ce-am obtinut?
Un scor nul si un adevar absolut,
o mie de motive
si ganduri la un loc,
cu zeci de sanse si fara obiective,
doar dorinta si fara de noroc.

Si am privit in sus la cer,
m-am invartit sa ametesc
si am ajuns sa simt, sa sper,
ca inca pot sa mai iubesc.
Si locuri si persoane
si ce e nou si ce e vechi,
sa le combin in toane
si sa le fac perechi...

O lectie am invatat, ca atunci cand iubesti
Orice itinerariu te plimba pe unde tu poftesti
Si sa tii minte ca intr-o clipa
Tu poti sa cazi, ea te ridica
Si-mi amintesc acum de tine
Cum ma priveai in ochi cu lacrimi cristaline,
Dar mintea-i inghetata
cand inima-i de piatra
si de-ar durea minciuna
n-ar mai trai niciuna,
inima confuza,
iar mintea prea obtuza...