Despre sensul comun a doua suflete se poate discuta poate o viata intreaga. Dar despre acele suflete care nu se mai regasesc, care s-au pierdut undeva, aievea, unul intr-altul si care inca asteapta izbavirea?
Uneori stau si ma gandesc oare avem un suflet pereche, cum se spune? Oare daca nu o sa-l gasim niciodata? Sau poate e cel pe care l-am pierdut odinioara ? De multe ori sunt neinteles, parca nimeni nu ma intelege ce vreau sa spun defapt, parca vorbesc o alta limba numai de mine cunoscuta, traiesc faptele intr-un mod bizar si incerc sa-mi explic lucruri care nu par importante, dar la care eu le acord importanta.
Am fost dezamagit pana acum de multi, multe suflete, multe marionete, multe aripi frante inca de la inceputuri. As vrea sa vorbesc frumos despre ceea ce inseamna traire, dar stim cu totii ca nu e asa, ca fericirea e trecatoare si viata e doar un lung sir de intamplari neplacute care duc catre moarte. Si daca ar macar o izbavire, asa ne place sa credem? sau poate asa ne-a explicat religia, dar acolo la final exista intaodeauna un mare semn de intrebare, pentru ca nimeni nu s-a intors sa ne spuna ceva de acolo si daca totusi ar fi cineva noi nu l-am crede. Pana la urma trairea unui suflet se bazeaza pe o anumita personalitate care se dezvolta din orgoliu, ingamfare, deziluzii si inteligenta, ego-ul fiecaruia dintre noi nu se bazeaza pe frumos, placut, bun, sau placere, la fel cum mereu tinem minte cel mai bine numai "partea rea" a lucrurilor indiferent cum ar fi ele. Parca si acum imi trec prin cap diferite ipostaze, discutii si analize ale mai multor intamplari care se bazeaza pe "intotdeauna","niciodata","mereu","de fie care data", sau alte generalizari care ne definesc ca fiinte umane deosebit de inteligente, dar care traim cu invidie, dispret, egoism, gelozie si multe alte calitati negative ce le aprofundam zi dupa zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu